Costin C. Nenitescu

S-a întors în ţară, unde între anii 1925 şi 1935 este profesor la Universitatea din
Bucureşti şi predă cursurile de chimie organică şi chimie generală, iar din 1935 ocupă prin concurs catedra de chimie organică de la Institutul Politehnic București. În 1928, la 26 de ani, publică prima ediţie a fiecăruia din cele două tratate, „Chimie organică” şi „Chimie generală”. Foarte multe generaţii au învăţat şi încă învaţă după aceste cărţi, acum singurele cărţi de specialitate în limba română care se ridică la nivel occidental.
A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21
decembrie 1935 și membru titular din 20 decembrie 1936.

Costin Nenițescu a afirmat: „De la profesorul meu (Hans Fischer) am învãțat nu
numai știință dar și ceva ce nu se regãsește în cãrți. Am învãțat, între altele, datoria de a îndrãzni abordarea unei probleme grele oricât de mult ar dura și oricât efort ar cere”. Și într-adevãr niciodatã nu a dat înapoi în fața dificultãților ivite. Nu a renunțat la sinteza unui intemediar necesar, nici când aceasta cerea 12-13 faze consecutive și care, cu toatã acuratețea în tehnicile experimentale folosite, ducea la randamente globale de numai 1- 2%. Mai mult, când intermediarul obținut cu atâta trudã nu a dat rezultatul scontat a avut tãria sã reia încercãrile pe alte și alte cãi.

De pe poziția avantajoasã a unei priviri retrospective, la câteva decenii de la
publicarea ei, creația științificã a profesorului Nenițescu ne dezvãluie o forțã de
anticipare cu totul remarcabilã. El a intuit în mod genial unele din cele mai importante direcții pe care se va dezvolta chimia organicã și a adus contribuții de bazã la întemeierea acestora (de exemplu: chimia reacțiilor decurgând prin ioni de carboniu).
Activitatea științificã vastă a chimistului Costin D. Nenițescu s-a bucurat de o
largã recunoaștere în opinia publicã științificã internaționalã. Una din dovezile în acest sens o constituie faptul cã, la cea mai importantã lucrare monograficã în acest domeniu, „Carbonium Ions”, apãrutã în SUA, profesorul Nenițescu a fost invitat sã contribuie cu douã mari capitole.

Costin D. Nenițescu spunea: „ca să poţi să transmiţi ştiinţă, trebuie să fii tu însuţi
creator de ştiinţă sau cel puţin, să te străduieşti să fii”. Există compuși organici și reacții care îi poartă numele. De asemenea a fost pionierul aplicării metodelor fizice în chimia organică în România.
Dar personalitatea sa nu poate fi disociatã de calitatea de profesor, de om de
învãțãmânt. Mai mult, s-ar putea spune chiar cã acesta este aspectul cel mai
reprezentativ ca și cel mai bogat în consecințe al vieții sale. El însuși s-a considerat întâi profesor iar studenții i-au rãspuns cu aceeași dragoste numindu-l „Magistrul” lor. Și-a impresionat profund elevii prezentând frumusețea chimiei organice într-un mod foarte logic și captivant.

Cunoștea arta de a folosi, cu un randament maxim, calitățile specifice fiecărui
coleg de muncă, reușind astfel crearea unei școli de cercetare recunoscută în România și în străinătate.
Avea o culturã umanisticã care îi uimea pe toti cei ce au avut prilejul sã discute cu
el. Cunoștea clasicii și literatura modernã, civilizația sumerianã, ca și cea a vechilor
egipteni și mai ales vasta civilizație cretano-greacã îi erau tot atât de familiare ca și
istoria tãrii desprinsă din filele cronicilor, admira pictura impresionistã, iubea muzica, îndeosebi Bach, Mozart sau Schubert.
Cercetările și cărțile scrise de Costin D. Nenițescu vor continua sã ghideze
generațiile viitoare de chimiști.